afresh.

El: te ador. îmi e dor de tine. am nevoie de tine. te vreau numai pentru mine. te vreau a mea ca întotdeauna. te vreau fata aia iubitoare, ca în luna aia din augustul ăla. mai ţii minte? ei ca atunci te vreau. fără bătăi de joc, fără reproşuri, fără ironii.
ok, am spus să nu ne grăbim, dar nu vezi că noi suntem la fel ca atunci?
da, gelozia ta îmi dă impresia că mă iubeşti prea mult şi totuşi ironiile nu fac parte din ea. le faci pentru că vrei, pentru că poţi. nu pentru că nu te poţi abţine. ci pentru că pur şi simplu..nu ştiu de ce.
îţi place să mă tachinezi aşa de tare? îţi place atât de tare să mă ştii că mă enervez? ei bine, află că eu nu pot face asta cu tine. mai mult decât am făcut azi nu pot face. şi îmi pare rău. mai bine mă abţin.

cât despre mine, sincer..nimeni nu ştie ce am pe suflet decât tu. eşti unica şi singura care ştie tot.
sau care poate nu ştie decât 3 sferturi din tot ce simt eu. eu trebuie să plec..te voi suna curând. te iubesc. ca în vremurile bune, mai ţii minte? ca atunci când fugeam de la şcoală de mână. sau când stăteam ca idioţii în ploaie.
ştii, îmi e dor de toate astea, îmi e dor de tine. îmi e dor de tine aşa cum nu mi-a fost niciodată. aşa cum îmi va fi poate mult timp.dar nu am de gând să îţi ascund astea, nu are rost. eşti singura fată pe care o respect, eşti singura pe care o iubesc, eşti singura pe care o doresc la fel de mult sau poate mai mult decât am făcut-o atunci pe 23. îmi e dor să fac dragoste cu tine, să te am. să stăm până târziu la telefon şi să mă cerţi că am chiulit de la chimie. şi să îmi pui mâna la gură când tuşesc, să îmi porţi tricoul după ce facem dragoste şi să te speli pe mâini cu săpunul meu, la mine în baie. la fel cum îmi e dor să mă trezesc lângă tine, sau de tine. să îmi dai mesaj să îmi spui cât de mult mă iubeşti şi să mă simţi când nu îmi e ok noaptea.

gândeşte-te la astea. apoi gândeşte-te dacă mai vrei să joci chestia asta în continuare.
te iubesc, puiule. noapte bună.

Ea: frumos ce ai scris..şi adevărat..şi eu te iubesc, puiule..mai mult ca până acum..nb.
El: de ce mai mult ca până acum?
Ea: pentru că nu te mai am.

trouble in hell.

Prefer să nu mă cunoşti astăzi . Nici mâine şi poate nici în următoare zile . Poţi să îmi zici oricum pentru că eu pot fi oricine îţi imaginezi că sunt .

Colega ta de bancă care a început să se plictisească de aceleaşi reviste care nu te învaţă decât că viaţa nu există fără iubire .

Sau vecina ta în vârstă de treizeci şi şapte de ani care obişnuieşte ca în fiecare sâmbătă să îţi aducă prăjituri .

Sau cel mai bun prieten al tău .

Sau ultimul om cu care ai vorbit .

Sau viitoarea ta amantă .

Opţiuni . O singură alegere cu care să-ţi începi dimineaţa .

downtown.

Viaţa începe aici .

Lumini , singurătate şi doar speranţa că mâine nu o să fie la fel . E un sentiment ciudat să priveşti totul fără să nu te emoţioneze nici măcar atât cât să închizi ochii şi să te gândeşti că e o simplă halucinaţie .

Ţi-ai uitat paşii şi ideile . Priveşti atât de departe şi nu observi decât că aici , unde eşti tu , nu mai e nimic . Doar o lumină care încearcă să se stingă . E sufletul tău . Care şi-a pierdut timpul încercând să cunoască nimicul . Sunt zile pe care ţi le aduci aminte , zile care au trecut fără să îţi dai seama şi care nu au reuşit să imprime nimic peste tine , nici măcar un zâmbet .

Ai trăit aşa pentru că nu puteai alfel . Şi încă nu poţi .